E perfect pentru sâmbătă seara. Am norocul de a avea dvd-ul cu pricina. Aşa că mă aşteaptă o noapte bună. Sagan. Vangelis. Cosmos.

Mâine, cu ocazia împlinirii a un an de când ne-am mai tras-o o dată, preşedintele tuturor românilor care n-au avut de lucru şi la votat va susţine un recital. La Cotroceni. Sub genericul “ziua porţilor dăşchise , hăhăhă” . Pot participa toţi românii care n-au plecat din ţară.

Mergeţi, dom’le. Vă promit eu că o să fie panaramă interesant tare.

UPDATE: Andrei Bădin are o chestie care merită văzută. Despre “oamenii realităţii”. Adică despre derbedei iubitori de derbedei.

Putem vorbi despre exact acelaşi lucru şi să nu ne înţelegem între noi.  Pentru că ne îndrăgostim iute şi definitiv de propriul adevăr, ne lăsăm seduşi de luciul propriei argumentaţii încât devenim imuni la argumentele celuilalt.

Dar şi mai interesant e când spunem acelaşi lucru şi, totuşi, nu ne înţelegem între noi. Uite, de exemplu cum ar fi dacă am vorbi despre o anume situaţie nu tocmai plăcută pentru un bărbat ? Cine şi cum ar spune ?

Nea Stere: jale, nu i se mai scoală cariciu’ !

Expertu’: pare afectat de o anume disfuncţie erectilă.

Snobul pudibond: e inadecvat acolo… jos.

Zexe: naşpa, a mierlit Pinochio !

Zexe e tovarăşul de table al lui nea Stere. Şi personajul pe care nea Stere îl urăşte sincer şi definitiv. “Cum bre, el trei puluri, eu unul… Zaru’ la mine… pulu’ meu la patru…dau 2-1. El dă 6-6 ? Nu e porc ?”

Să vedem. Un alt exemplu. Vorbim despre alegerile locale.

Nea Stere: toţi e bagabonţi. Să-i voteze Cotea !

Expertu’: absenteismul e, în definitiv, expresia lipsei unei autentice opţiuni.

Snobul: dragă, într-o democraţie ca-n vest… individul are dreptul de a nu-şi folosi dreptul… de vot.

Zexe: dă-i bre dracu’, ce mi-a dat ei mie ? 4-2 poartă-n casă… stau acasă şi mă fac muci !

Cred că acum s-a înţeles ce încercam să spun. Gândurile astea mi-au fost prilejuite de recitirea unor motivaţii ale Curţii Constituţionale.

“Science without religion is lame, religion without science is blind.” - acest aforism al lui Einstein a devenit celebru. Şi a fost folosit pentru a justifica bigotismul iraţional. Cu precădere în zonele neoprotestante ale Americii. Dar nu numai.

O scrisoare a lui Einstein, vândută recent la Londra, în cadrul unei licitaţii, ne arată ce gândea Einstein de fapt.

“The word god is for me nothing more than the expression and product of human weaknesses, the Bible a collection of honourable, but still primitive legends which are nevertheless pretty childish. No interpretation no matter how subtle can (for me) change this.”

Subiectul este, neîndoielnic, controversat. Şi poate naşte mari dispute. Şi nu de ieri, de azi. Dacă şi cum ne raportăm la divinitate rămâne o opţiune personală. Personal cred că, dincolo de componenta mistică, apartenenţa la o religie, la o credinţă ţine, mai ales, de identitate. Dar, când vine vorba despre acest subiect, nimeni nu deţine răspunsul corect. Nici măcar extratereştrii evocaţi de Vatican.

Excelsior, carevasăzică. Dar mai întâi recapitulăm.

- Înţeleptul Berceanu, în perioada în care ocârmuia ţara ca ministru a decis închiderea minelor. Nu toate minele, dar multe. Multe. Că, după judecata sa, cărbunele nostru avea fermoar pe stânga. Cărbunele fiind o resursă mai poluantă decât petrolul, dar ceva mai la îndemână, mai prezentă.

- Alţi înţelepţi privatizează Petromul. Adică vorba vine privatizează. Îl vând. Unei companii de stat. De stat, dar austriece. Odată cu asta vând şi bruma de resurse pe care o mai aveam.

- Investiţia la grupurile 3, 4 sau 5 a CNE Cernavodă e ţinută la cote, din raţiuni şpaguistice.

- Culturile de rapiţă înfloresc pe câmpiile patriei - aici are şi omu’ dreptate.

- România importă haleală în draci.

- Preţul alimentelor, la nivel mondial, se umflă cu fiecare zi.

- Investiţia statului român in cercetare şi energy switch ( englezisme fiţoase, care vor să spună conversia economiei, pregătirea acesteia pentru perioada post-petrol ) e zero.

- Distribuţia energiei ( în toate formele ei) este în întregime în mâinile unor coroporaţii străine.

Şi pot continua aşa până la lăsata secului.

Acum vestea bună: barilul de petrol s-a cocoţat la peste 127 USD. Iar românii plătesc la pompă unul din cele mai ridicate costuri ale combustibilului. Hai succesuri !

Pe 1 Iunie el aşteaptă votul botoşănenilor. Aşa că… evergreen-uri cu dom’ Conţac. Pariu că iese din primul tur ?

Dragi păsărici, ţigani împuţiţi, găozari şi alte alea… s-a hotărât. E pe hârtie. Nu e dsicriminare. E cântec de alint. Adică, după cum zice înalta curte de vrăjeli, e discriminare, da’ nu e. Adică e. Da’ nu e. Hai, că nu aveti voi cunoştinţe juridice, de aia nu pricepeţi.

Acum, mimând, preţ de o secundă, seriozitatea n-ar strica să zăbovim o ţâră şi să evaluăm situaţia.  Cineva îmi spunea că, pentru noi ca ţară, e mai bine aşa, să nu avem un preşedinte condamnat pentru discriminare, pentru că asta ne-ar păta imaginea de ţară. Pentru că asta l-ar face pe mult iubitul şi stimatul indezirabil în cancelariile străine.

Argumentul nu-i de colo. Şi sună tentant. Dacă ar fi vorba doar de o ieşire izolată, de un simplu accident de parcurs, aş putea fi de acord cu suflecarea colţului covorului şi înghesuirea acolo a celor neplăcute. Dar nu e o ieşire izolată. E o linie constantă de conduită a celui  despre care vorbim.

Apoi, dacă stăm şi ne socotim mai bine, n-avem cum să nu ne întrebăm dacă nu ne-ar face mai bine la fibra naţională ca justiţia să îşi facă treaba aşa cum trebuie, judecând cu legea în mână si nu cu ochii la girofarul celui judecat ( sau, cum se mai întâmplă, cu urechea la propriile convorbiri telefonice, interceptate preventiv de băieţi şi date spre delectare judecătorului în cauză). Să ne întrebăm dacă nu ar fi mai bine ca “preşedintele meu” să nu se mai plaseze singur în astfel de situaţii jenante. Iar dacă, totuşi, se trezeşte într-o astfel de situaţie să suporte consecinţele cu bărbăţie. Care bărbăţie poate fi şi astfel probată, nu doar prin invitarea fătucilor la încălecarea biroului.

În ultimii ani au existat mai multe decizii ale instanţelor româneşti emise cu urechea la comanda politică. Cu osebire la Curtea Constituţională. Decizii care vor continua să lucreze şi când Băsescu nu va mai fi preşedinte. Pentru că  magistraţii noştri, atunci când se pronunţă, sunt mânaţi de instinctul de conservare, de spaimele propriului trecut şi nu de respectul pentru lege şi ordinea de drept. Iar prostiile lor de azi sunt strâmbă temelie pentru porcăriile altora de mâine.

Dom’le, ne chinuim ani de zile să construim un brand de ţară, ăia prin Italia trag la greu la buzunare şi parbrize şi vine una din asta şi se duce de râpă toată coşmelia.

O femeie din Gaesti a restituit un portofel plin cu bani

Nu ştiu cine e doamna asta din Găeşti şi ce a fost în capul ei. Dar gestul ei e unul regretabil care merită supus oprobriului public. Păi chiar aşa am ajuns ? Ce mai urmează ? Nu, oameni buni, n-avem voie să rămânem indiferenţi. Trebuie sancţionată aspru pentru asemenea gesturi iresponsabile. Afară cu ea din ţară. Huideo !

Clasa politică, cea care a trudit cel mai mult la construcţia brandului nostru de ţară ar trebui să fie prima care reacţionează. Poate duminică … la Cotroceni ?

V-am zis că pe aici cei care citesc fac blogu’ gros. Acum avem proba. Adică un text de la amicul Karakas. Că era şi timpul. Deci:

“Robotu’ de la Cotroceni

Sunt un pic dereglat. Ieri unul se ratzoia pe fir ca e discriminat ca e homo. I-am dat legatura cu Uranus.
Acum ma pregatesc astia sa-mi bage un fix. Cica voi fi conectat la toate crismele, birturile si restaurantele din tara.
Mi-e totuna ca sunt beti sau nu, dar ma enerveaza ragaielile lor ca nu le pot decodifica in baza 16.

Azi le-am mai jucat o festa. M-a sunat Voronin si tot urla ceva neinteligibil despre Romania Mare. Eu nu am voie sa inteleg accentul
rusesc. Am insa niste benzi vechi cu Nichita Hrusciov, veselie mare. Ma rog, cit debita Voronin, m-am dat lovit, si am tipat in gura mare “System Down!”.
Pai ce cipsii mei, numa lui Barosanu’ ii aduce vin? Mie de ce nu-mi baga un update cu citeva basarabence mai deochiate, sa-mi ard si eu
circuitele cind n-am ce face?

In ultimul timp recunosc ca mai mult ma plictisesc. Cei mai multi o cauta pe “Nuti”, asa ca
am repartizat o legatura permanenta la fostul Cabinet 2. La misto! Restul bag porno cit cuprinde. Nu de pe Internet. Inregistrari indecente
cu multi cirnati si orificii umane larg deschise. Subtitrarea zice ceva de Remes. Facute
de SRI. Amatori astia, mi-au pus atitea sisteme de back-up ca ma maninca tot timpul la power supply (echivalentul omenesc al
curului).

Stai asa ca ma suna alt nebun:

“Sa traiti bine! Aici Robotu’ de la Cotroceni. Daca aveti o problema cu Iliescu, apasati 1,
daca aveti o problema cu Constantinescu apasati 2. Daca nu va merge camila, imi pare rau, nu am buton cu Presedintele Basescu.
Experimentam un volum ridicat de apeluri telefonice. Apelul dvs este important pentru voi. Pentru a va mentine prioritatea
va rugam sa asteptati si va voi distribui apelul in ordinea receptionarii intr-un viitor neidentificat” (muzica ambientala cu Adi de la Valcea)

Vestea buna e ca m-a sunat unu’, cica Neo, si mi-a zis ca or veni si zile mai bune pentru mine.

Pina una alta, tzir, tzir!”

Un azer care îmi place teribil. Numai bun de ascultat seara, înainte de nani-pâc-pâc. Merge şi cu vodcă. Alihan Samedov.